Preocupări pentru înființarea unei școli la Podoleni au existat încă din anul 1865, când într-un spațiu mic, neîncăpător, în care elevii scriau pe genunchi, s-a marcat începutul educației organizate.

Ca de altfel, peste tot în țară, primul învățător a fost preotul din sat – Costache Dimitriu – care dădea o conotatie puternic religioasă învățăturilor sale. Școala avea un singur local, în care învățau 43 de elevi, astfel încât, ăn anul 1872, erau doar 68 de știutori de care (dintr-un total de 1639 de locuitori). Mai târziu (1895) învățătoarea Maria Herjeu, absolventă a patru clase secundare, avea 48 de elevi care învățau în patru clase. Cel care a insistat pentru construcția unui spațiu adecvat școlii a fost învățătorul ion Veniamin ăn 1897, construcție de altfel realizată între anii 1903-1905.

Școli au fost înființate și în satul Negritești (1921) și în cartierul Luncași al satului Podoleni (1923).

Legea învățământului din 1924 a adus modificări atât numărului de școli cât și al celui de dascăli din mediul rural. Din arhivele școlii aflăm numele celor care au pus creionul în mână zecilor de generații sșcolare viitoareȘ Ana Pușchin, Maria Mocanu, Ion Pîrlea, Emanoil Albu, Sultana Bordeianu, Ruxanda Donea, Alexandru Grădinaru, Dumitru Nistor ș.a.

În 1948 are loc o nouă reformă în învățământul românesc prin care acesta capătă o orientare laică și științifică. Tot mai multă populație devine știutoare de carte (peste 80%) și sunt necesare tot mai multe spații destinate școlii. Sunt construite clădiri noi pentru grădinițe sau școli, sunt dotate corespunzător sălile de clasă, laboratoarele sau atelierele pentru instruire practică.

Începând cu anii 80 pot fi menționați următorii profesori care au avut funcția de director al Școlii PodoleniȘ prof. Gh. Ursache, prof. Dumitru Ploscaru, prof. Mihai Timofte, prof. Ioan Macovei, prof. Maria Iuliana Nistor, prof. Daniela Cobuz.